După Francisque-Michel, istoria mătăsii în decursul Evului mediu european este divizată în trei etape, funcţie de răspândirea producerii ei pe continent: prima perioadă, din secolul VI până în secolul XII când mătasea pătrunde în Europa latină. A două perioadă referă intervalul în care Sicilia, apoi Italia continentală concurează Orientul, furnizând mătasea celorlaltor popoare europene; a treia etapă este cea în care celelate popoare europene au fabricat ţesături din mătase, la început pentru uz propriu, mai apoi şi pentru cei care le-au furnizat atât timp.[1] Se pare că grecii cunoşteau deja mătasea în secolele V-VI.[2] În secolele IX-X mătasea este cunoscută în Spania prin mijlocirea popoarelor arabe[3], pentru ca în secolul al XII-lea să se lucreze deja în Italia, adusă fiind sămânţa atât de arabi cât şi de bizantini, pentru a deveni cunoscută apoi Franţei. Despre mătăsuri scumpe în secolul al XII-lea, de pe vremea împăratului Frederic I, vorbeşte şi Boccaccio în Decameronul său scris între anii 1352-1354, carte care stă la temelia prozei artistice italiene.[4]
Lavison, face şi el o diagramă de desfăşurare temporală a răspândirii mătăsii ca obţinere şi ca industrie, desfăşurare care se întinde pe 44 de secole, informaţia fiind dezvoltată pe regiuni şi mult mai explicită.[5]
Pătrunderea mătăsii pe continentul european este atestată de mărturii şi vestigii din zone diferite. Fie că este vorba de capa de mătase siciliană din catedrala din Metz a lui Carol cel Mare – cel care a dat primele legi somptuare[6] – , de mantia regelui normand din Sicilia, Rugero II, cu motive inspirate din modele musulmane[7], sau de hainele de mătase de secol XIV descoperite în mormintele regilor Castiliei de la mănăstirea din Las Huelgas.[8] La Hochdorf, in apropiere de Stuttgart, s-a descoperit chiar mormântul unui presupus prinţ. Mormântul se pare că datează din preajma anului 550 î. Hr. Printre piesele foarte bogate din camera mortuară se găseau şi fragmente de stofă de mătase brodată sau cu desene.[9] O mărturie a accesoriilor de îmbrăcăminte în Anglia referă o pereche de mănuşi păstrate la New College Oxford de la fondarea sa în 1386, probabil de import. Producţia autohtonă de ţesături de mătase în Anglia datează din secolul al XVI-lea, din perioada elisabetană, fiind încurajată de însăşi regina Elisabeta, în centrul de la Wokingham. Pentru utilizarea mătăsii în lucrările de broderie din Anglia, merită amintită broderia de la Bayeux, realizată în secolul al XI-lea, remarcabilă prin mărime şi bogăţia reprezentărilor. [10]
[1] Francisque-Michel, Recherche sur le commerce, la fabrication et l’usage des etoffes de soie, d’or et d’argent et autres tissus précieux en Occident, principalement en France pendant le moyen âge, Paris, 1852, vol. I, p. 5
[2] Flacelière, Robert, Viaţa de toate zilele în Grecia secolului lui Pericle, Editura Humanitas, Bucureşti, 2006, p. 159
[3] André Clot, Civilizaţia arabă în vremea celor 1001 de nopţi, Editura Meridiane, Bucureşti, 1989, pp. 121-146 şi 231-242
[4] Giovanni Boccaccio, Decameronul, Editura Univers, Bucureşti, 1978, p. 827
[5] A. De Lavison, La protection par les primes, Saint-Dizier, 2008, pp. 272-276
[6] ***Histoire chronologique du vêtement (Homme), Paris, 1867, p. 51-52
[7] Ovidiu Drimba, Istoria culturii şi civilizaţiei, Bucureşti, 1985-1995, VII, p.184
[8] Cecilia Caragea, Istoria vestimentaţiei europene, Editura Teora, Bucureşti, 1999, p. 16
[9] Karl Ferdinand Werner, Istoria Franţei, Editura Teora, Bucureşti, 2000, vol. I Originile, pp. 127-128
[10] John Blair, Nigel Ramsay, English Medieval Industries, London, 1991, pp. 343-345
……………………
Până la următoarea noastră „întâlnire” amintiţi-vă să vă îmbrăcaţi…sănătos !