Aleatoare asemănarea (literal vorbind) între cei doi termeni – silk și skin – pe care i-am alăturat în studiul meu?
_________________
(Extras)
…Ţesătura veşmântului, în materialitatea sa intimă, poate deveni o producţie textuală, purtătoare de informaţii complexe.
Evoluţia veşmântului, prin prisma materialităţii sale, poate fi privită sub mai multe aspecte: acela al statutului estetic al materialităţii în ansamblul pieselor de îmbrăcăminte, menite să impună, prin purtare, pe cineva în ochii celorlalţi, ca prezenţă generatoare de spectacol, stârnind astfel admiraţie, încântare; se poate pune problema unei materialităţi „la modă” în evoluţia istorică a costumului; un alt aspect vizează interferenţa esteticului cu funcţionalul în ceea ce priveşte materialitatea unui veşmânt.
În realizarea prezentului studiu am căutat să răspund la întrebarea: care este rolul materialităţii în motivaţiile costumului? (cu referire, în speţă, la motivaţiile de natură fiziologică, social-comunicativă şi estetică). Ori, este ştiut că „la nivelul experienţelor umane concrete, aceste motivaţii pot fi sesizate mai rar în „stare pură”; obişnuit ele fuzionează, completându-se reciproc în cadrul aceluiaşi tot ce îl reprezintă îmbrăcămintea omului”(1)
În acest context, mi-am propus un parcurs transdisciplinar al mătăsii naturale, prin abordarea aspectelor comunicativ-sociale, artistice şi fiziologice pe care această materialitate o poate impune veşmântului.
Mi-am construit astfel o matrice tridimensională, în care i-am alocat veşmântului dinamismul evoluţiei sociale, sub aspect estetic şi fiziologic. Accesul la fiecare dintre elementele acestei matrici mi-a oferit imagini reale asupra valorii intrinseci a materialităţii de excepţie care este mătasea naturală, dându-mi totodată posibilitatea de a crea o nouă matrice, în care cele trei dimensiuni se acordează în corporalitatea încărcată de valori şi simboluri a veşmântului din mătase.
Dincolo de meritele incontestabile ale mătăsii ca materialitate de înveşmântare a trupului, rămâne admiraţia nedisimulată manifestată de-a lungul istoriei societăţii umane, de toţi artiştii care, cu penelul, pensula sau dalta i-au conferit dinamism şi i-au alocat un spaţiu în memoria colectivă…
__________________________
(1) Gh. Achiţei, Frumosul dincolo de artă, Bucureşti, Editura Meridiane, 1988, p. 199 (în continuare: Gh. Achiţei, Frumosul…), p. 270.
___________________
Până la următoarea noastră „întâlnire” amintiţi-vă să vă îmbrăcaţi…sănătos !