Un câmp de bumbac- / Ca şi cum luna plină / Ar fi înflorit (Matsuo Basho-poet japonez, sec. XVII)
Pe fir de istorie…
Oare de când a cunoscut fiinţa umană bumbacul? Sursele care atestă folosirea bumbacului de către om sunt din cele mai diverse, trimiţând în urmă cu mii de ani !!!
Să ne imaginăm un câmp de bumbac în urmă cu 14000 de ani în Egipt…sau cu 7000 de ani în urmă în Mexic…Sau acum 3500 de ani în India…! Referiri la cultura straveche a bumbacului s-au găsit în Texte sacre indiene (Rig Veda-aprox.1500 î.Hr.). Herodot (445 î.Hr.) specifică şi el existenţa bumbacului.
După câteva mii de ani, în secolul al XIV-lea, bumbacul ajunge în Europa, făcând se pare obiectul unui comerţ înfloritor în Barcelona.
După alte trei secole, Compania Franceză a Indiilor de Est importa în Europa ţesături din bumbac vopsite, foarte căutate la acea vreme.
Începutul secolului al XVII-lea este şi începutul culturii bumbacului în Lumea nouă, pe plantaţii unde forţa de muncă ieftină era asigurată de sclavia neagră! În timp, cuvântul bumbac devenise în Lumea nouă sinonim cu cel de sclav. La sfârşitul secolului al XVIII-lea America producea aproape 70% din producţia mondială de bumbac. Şi totul, datorită celor peste 2 milioane de sclavi negri !!!
Iată cum, între diverse meridiane ale globului, la mii de ani distanţă, omul a cultivat şi folosit bumbacul pentru a-şi acoperi trupul şi nu numai. O plantă milenară generatoarea unui fir care dăinuie şi azi ! Un fir ce ne conduce prin labirintul istoriei umane. Posibil să fi fost preluat şi în mitologia greacă şi înfăşurat în ghemul Ariadnei…
Şi numele ?
Coton în franceză, cotton în engleză, algodon în spaniolă, derivă din arabul al-kutun ce desemna planta de bumbac cultivată în Egipt.
În maghiară se numeşte pamut, în germană baumwolle…
Dar de unde …bumbac în limba noastră? În cea mai simplă interogare, găsim denumirea latină bombacio.Nici albaneza nu e prea departe…pambuku. Las loc liber curiozităţii căutărilor voastre…
Cert este că până astăzi, bumbacul egiptean, cel mai vechi atestat bumbac, are o reputaţie de necontestat. Voi trata acest aspect pe măsură ce derulez „firul Ariadnei”.
De la plantă la fir…
Astăzi vorbim despre un traseu, un procedeu tehnologic complex bine pus la punct, procedeu în care fiecare etapă de prelucrare are parametrii săi specifici bine definiţi. Nimic nu poate mai bine decât un film să pună în oglindă întregul proces tehnologic al drumului de la inflorescenţa matură a bumbacului, la firul atât de râvnit!
Înainte însă de marea revoluţie industrială care a dus la un boom sub aspect economic al societăţii umane, întregul proces de extragere al firului se făcea manual (poate unii vă mai amintiţi imaginea bunicilor torcând..).
Ştiaţi că:
- „Regele Bumbac” era sloganul folosit în perioada ce a precedat Razboiul Civil american ?
- Expresia „a avea bumbac în urechi” înseamnă a se face că nu aude bine, a nu auzi bine?
- Proverbul „Parcă e crescut în bumbac” lasă să se înţeleagă că e vorba de cineva crescut în puf ?
- În 1873, Edgar Degas, aflat în vizită la familia sa maternală din New Orleans, a văzut pentru prima oară bumbac pe care l-a surprins în lucrarea sa ce măsoară 73 cm înălţime şi 92 cm lăţime, tablou păstrat la Muzeul Artelor Frumoase din Pau?
Până la următoarea noastră întâlnire, nu uitaţi să vă îmbrăcaţi…sănătos !