Extinderea mai târziu a rutelor comerciale ca urmare a interesului pentru mărfurile Extremului Orient a stimulat dezvoltarea negoţului către sfârşitul mileniului I[1]. E perioada în care eparhul bizantin acordă o atenţie sporită faţă de mărfurile de lux, iniţiativei particulare, în ce privesc ţesăturile de mătase, li se acordă un câmp mai larg de manifestare. E secolul în care viaţa economică în Mediterana cunoaşte o perioadă de avânt.[2] În secolul X activitatea portului Veneţia, enclavă bizantină la extremitatea Occidentului, se dezvoltă ca urmare a ţesăturilor „preţioase” pe care marinarii veneţieni le aduc din Bizanţ.[3] În secolul al XI-lea Almeria „fremăta de animaţia atelierelor pentru ţesutul mătăsii”.[4] Prin intermediul Siciliei şi Spaniei, contactul cu lumea islamică a facilitat pătrunderea bogatelor veşminte ale Orientului în Europa, veşminte scumpe prin materialitatea lor, pe care doar prinţii şi regii şi le puteau permite. În secolul al XII-lea, circulaţia mărfurilor în Mediterană se intensifică, la fel şi în peninsulă, activându-se comerţul din oraşele interioare şi dintre italieni şi toată lumea creştină. Veneţia şi Genova îşi lansează vasele către Orient, aducând produse de lux, „mărfuri străine şi neobişnuite, venite uneori de foarte departe, ca mătăsurile…”[5] Exoticul Orient atrăgea ca un magnet, prin ceea ce putea oferi lumii ocidentale, numeroşi comercianţi dar şi călători interesaţi de civilizaţia îndepărtată. Un astfel de călător, Arhiepiscopul Jean du Plan de Carpin, descriind călătoria sa în Mongolia în secolul al XIII-lea, într-un tablou al vieţii cotidiene la mongoli, pomeneşte de peste cinci sute de care pline de aur, argint şi veşminte de mătase, toate împărţite între împărat, prinţi şi duci.[6] În acelaşi secol, vorbind despre acelaşi popor mongol, îi descrie pe bogaţi îmbrăcaţi în haine de mătase şi aur, şi blănuri de zibelină şi hermină, remarcând ocupaţia pentru creşterea viermilor de mătase.[7]
Memoriile lui Marco Polo, primele ce au fost redactate în limba franceză, după cele ale lui Plan Carpin şi Rubruck redactate în latină, sunt poate cele mai impresionante din Evul Mediu. Ele demonstrează prezenţa europenilor pe ruta mătăsii, dovedită prin harta itinerantă a lui Marco Polo[8].
La Pekin exista un hotel pentru europenii aflaţi în căutarea mătăsii ce se dorea exportată în Italia. Memoriile de călătorie, impresiile transmise prin aceşti călători, devin surse documentare conţinând elemente de geografie, istorie, viaţă cotidiană. Relatările călătorilor, uneori controversate ca exactitate a datelor sau putând fi susceptibile de subiectivism prin forma transmisă, se înscriu la graniţa dintre literatură şi document, fără a li se putea contesta totuşi valoarea documentară, aproape singura în secolele evului mediu.
[1] Mary Schoeser, Silk, New Haven, 2007, pp. 23,26
[2] Stelian Brezeanu, Istoria Imperiului Bizantin, Bucureşti, 2007, pp. 155-158
[3] Gh. I. Brătianu Marea Neagră de la origini pâna la cucerirea otomană, Editura Meridiane, Bucureşti, 1988, vol. II, p. 8-9 (în continuare Gh. I. Brătianu, Marea…)
[4] Fernand Braudel, Mediterana şi lumea mediteraneană în epoca lui Filip al II-lea, Editura Meridiane, Bucureşti, 1985, vol. I, p. 212 (în continuare F. Braudel, Mediterana…)
[5] Marcel Pecaut, Jacques Rossiaud, Epoca romanică, Editura Meridiane, Bucureşti, 1982, pp. 54-57
[6] Edouard Thomas Charton, Voyageurs anciens et moderns, Paris, 1854, vol.I, pp. 223-251
[7] Ibidem, pp. 256-438
[8] Ibidem, I, pp. 254-255
…………………………………
Până la următoarea noastră „întâlnire” amintiţi-vă să vă îmbrăcaţi…sănătos !