Atunci când degetele decid cumpărarea!
Azi, firul Ariadnei ne conduce în Galeria Simțurilor…
Matricea simţurilor noastre de bază numără cinci elemente. Care oare devine definitoriu în alegerea unei ţesături care va deveni veşmânt pentru trupul nostru?
Ochiul? În mare măsură da dar…poate să ne înşele în multe privinţe. Un simţ care se exprimă simplu în acel „îmi place”, place ochiului, dar este greu de argumentat.
Auzul? Prea puţin, poate în unicul caz în care îmi doresc să aud un foşnet subtil, caracteristic mătăsii naturale!
Mirosul? Nu prea îşi are rostul în lumea textilelor, doar în cazul nefericit în care anumite tratamente de finisare (apreţi, coloranţi) îi dau ţesăturii un miros cel mai adesea neplăcut, ceea ce duce la refuzul achiziţionării. S-au văzut cazuri!
Gustul ? Iese din discuţia noastră, fără legătură cu obiectul numit ţesătură. Doar daca unii creatori se mai joacă, spre amuzamentul unora, creind veşminte din ciocolată, marţipan…
Pipăitul? Ei da, aici este de discutat. Pemtru ca nervii tactili există în tot corpul. O atingere o simţim ca fiind plăcută sau nu, cu toată fiinţa noastră. Iar o țesătură poate să ne mângâie, sau nu, pielea. Aici vorbim de răsfățul pielii prin țesătura din veșmânt!
TAC-TIL şi TEX-TIL
de ce nu, și SUB-TIL
Tactil (Din fr. tactile, lat. tactilis.)
Textil (Din fr. textile, lat. textilis.)
Vorbesc de simţul tactil, un simţ pe care îl bănuiesc de mai multă subtilitate decât celelalte 4 esenţiale de altfel. Şi iată şi termenul din aceeaşi gamă:
Subtil (Din fr. subtil, lat. subtilis.)
Ce alăturare fericită de termeni!
O suprafaţă textilă se caracterizează prin textură. Textura poate fi asociată cu anumite concepte abstracte, iar atingerea unui lucru cu o anumită textură poate influenţa deciziile pe care o persoană le ia, în cumpărarea unei materialități textile pentru un veșmânt.
Atingerea țesăturii în momentul cumpărării ei, îndeosebi când destinaţia sa este cea de veşmânt, este una dintre cele mai utilizate practici de către consumatori pentru a evalua confortul țesăturii. Atingerea devine astfel un instrument de evaluare a calității.
Omul modern caută confort. Sub-TIL, caută confortul tac-TIL al materialului tex-TILdin veşmântul pe care îl poartă ! Omul este o fiinţă cu sensibilitate ridicată, el ştie să facă o analiza de evaluare senzorială asupra textilului. Confortul tac-TIL al ţesăturilor se traduce în confortul purtătorului modern. În textile, analiza senzorială a fost investigată în principal prin percepția tactilă. Astfel de investigaţii asupra textilelor şi a confortului lor tactil sunt de dată recentă, de a doua jumătate a secolului al XX-lea.
În termeni de conform, corpul şi veşmântul rezonează în binom. Rigiditatea, rugozitatea şi grosimea unui textil din veşmânt alertează stimulii de la nivelul epidermei. În timp ce supleţea, fineţea, delicateţea sunt un răsfăţ al epidermei! Experienţele tactile dintre materialele textile şi epidermă sunt greu de comunicat. Se simt. De aceea vorbim de simţ “tactil”…Atingerea este totul. Este expresia unei stări de “bine”, de confort fiziologic, de satisfacţie a purtătorului de veşmânt. Experienţele tactile corp-veşmânt sunt un teritoriu puţin exploatat în cercetarea din domeniul textil şi totuşi, bogat şi complex. Prezicerea sau discernerea proprietăţilor tactile ale materialelor textile ţin de domeniul fiziologiei vestimentare şi este un teritoriu provocator de cercetare pentru specialiştii în domeniu. Sunt important de perceput diferenţele între calităţile tactile ale diferitelor materialităţi textile şi ceea ce ele aduc ca plus-valoare pentru purtătorul de vaşmânt.
Tactilul motivează acceptabilitatea consumatorului și îi determină achiziția. Confortul senzorial este rezultatul unei serii complexe de stimuli senzoriali între țesătură și pielea umană la purtare sau la atingerea unei haine. Atributele tactile ale unei ţesături devin determinante în decizia cumpărătorului/purtător de veşmânt.
Tușeul
„Senzație produsă de pipăirea cu mâna a unei țesături pentru a-i constata gradul de finețe.”
Tuşeul este sau nu o evaluare estetică pertinentă? Susţin că da.
V-ați întrebat vre-odată care este impactul asupra voastră, a unui material textil la care aveți acces prin atingere sau nu (vezi comerțul on-line!)? Ați cumpărat materiale textile pentru vestimentația voastră fără o evaluare senzorială, cu trimitere clară la tușeu? Dacă da, vă aștept povestea în comment la acest articol. Sunt convinsă că nu a fost întotdeauna una dintre cele mai plăcute experiențe!
Confortul psihosenzorial
Este determinat de totalitatea senzaţiilor percepute la contactul direct al pielii purtătorului cu suprafaţa materialului textil. Factorul obiectiv ce determină şi influenţează confortul psihosenzorial este tuşeul, determinat de starea suprafeţei materialului, de mărimea suprafeţei de contact cu pielea, de tratamentele de finisare superficială suferite de suportul textil.
Când vorbim de veșmânt nu putem ocoli termenul confort. Ori, în termeni de confort personal, vestimentația se cere a fi plăcută pentru piele! Confortul tactil se exprimă ca o necesitate a ansamblului confortului vestimentar. Tușeul moale mângâie pielea, devine chiar “a doua piele” pentru purtătorul de veșmânt.
Să fim așadar mângâiați de ceea ce purtăm, să dăm credit simțului nostru tactil, spre răsfățul pielii și binele sănătății noastre!
Până la următoarea noastră „întâlnire” amintiţi-vă să vă îmbrăcaţi…sănătos !